3 principii importante

Insomnia de azi-noapte m-a ajutat sa-mi rearanjez gandurile. Mi-am dat seama ca trei sunt principiile de care voi tine si cu dintii, oricat de dificil ar fi, in cresterea lui D:

1. D este o persoana cu toate drepturile, adecvate varstei lui. Are dreptul sa fie tratat cu respect, sa-i fie ascultate dorintele si nemultumirile, sa ia deciziile care-l privesc, in toate aspectele vietii lui in care se poate pronunta la o anumita varsta. Pentru ca toata lumea are dreptul la demnitate si autonomie, iar el, doar pentru ca e mic, nu e ok sa fie tratat ca marioneta nimanui. Asta nu inseamna ca ne va guverna vietile si ca ne vom face sluj in fata dorintelor lui. Inseamna ca il vom asculta si vom tine cont de parerea lui atunci cand se va putea. Chiar daca va fi incomod uneori.
2. D este iubit si acceptat neconditionat si asa va fi toata viata lui, orice ar face. Chiar si atunci cand imi sparge lucruri la care tin, studiind gravitatia, chiar si atunci cand nu voi fi de acord cu multe din deciziile si actiunile lui. Si nu doar il voi iubi, ci ma voi asigura ca stie / simte asta, mai ales atunci cand face lucrurile pe care le dezaprob, mai ales atunci cand are tantrums, mai ales atunci cand ma propulseaza dincolo de limitele rabdarii si ale intelegerii, pentru ca atunci are cea mai mare nevoie sa se simta iubit si acceptat asa cum e, in siguranta. Asta mai inseamna ca nu va fi comparat cu alti copii, ca voi incerca, pe cat posibil, sa-l feresc de comentarii nocive despre ce "e rusine sa faca un baiat mare", si ca voi reactiona prompt (beware!) atunci cand binevoitorii vor incerca sa-i explice ce face si ce nu face un baiat "cuminte" (apropos de asta, eu nu mi-am dorit niciodata un baiat cuminte, ma oripileaza ideea; mi-am dorit un copil vesel, vioi, istet, activ, explorator, care nu se preocupa de a-mi face mie viata mai usoara stand in banca lui, ci se catara pe toate ideile zbanghii si normale care apartin de drept unei copilarii neingradite de nimic, si le duce la bun sfarsit oricat de multe batai de cap mi-ar da in the process).
3. D nu va fi bruscat, fortat, imbrancit, agresat, batut de nimeni. Nu va primi nicio palma corectoare la fund si nimeni nu-l va smuci de-o mana cand nu se va lasa dus de la locul de joaca. Va sti cat se poate de ferm ca nimeni nu are dreptul sa-l agreseze, nici fizic, nici verbal sau emotional si va invata cat mai devreme sa-si apere acest drept si sa-mi spuna cand ceva nepotrivit i s-a intamplat. Nu va creste un timorat si un cuminte, nu-si va reprima pornirile care nu convin adultilor din jurul lui, va creste fara nicio frica de "consecinte" si asta cred ca va fi una dintre mostenirile cele mai importante pe care noi ca parinti i le putem da.

Must-read: Unconditional Parenting, de Alfie Kohn. Frumos explicat si de Miriama aici si aici.