De ce citesc

"Copiii se cresc din instinct, nu din carti", imi mai spune sotul meu cu adresa directa la cele 20+ carti de parenting de pe Kindle. De ce citesc, asadar, cu aviditate?

1. Pentru informatii. Despre etapele de dezvoltare fizica si emotionala ale copiilor prefer sa ma informez din surse cat mai sigure, clare, bazate pe argumente stiintifice pe cat posibil, sau bine fundamentate empiric. 
2. Pentru ca sa-mi validez instinctele si sa le articulez mai clar. Pentru ca in societatea in care traim reperele normale cu greu supravietuiesc, blamate si batjocorite, iar modul in care se realizeaza mainstream educatia copiilor imi repugna total. Pentru ca ceea ce simt se pune de-a curmezisul conditionarilor gresite dar atat de raspandite, mostenite din era comunista, sau promovate de cea consumerista. Pentru ca e reconfortant sa stiu ca in alte colturi de lume, normalitatea speciei noastre se simte foarte bine, in libertate, fara a fi pusa la zid pentru ca alapteaza in public, pentru ca isi alinta copilul noaptea si pentru ca refuza sa-i agreseze copilaria cu 1000 de stressuri inutile, de la "cum se sta corect pe banca" la "cum se joaca frumos". Pentru ca imi articuleaza clar si pe intelesul oricui, trairile dupa care ma conduc, cele venite din suflet si imposibil de exprimat uneori.
3. Pentru ca ma inspira, si pentru ca toate felurile in care cartile imi completeaza perspectiva ma fac sa inteleg mai multe si sa-mi extind orizonturile. Pentru ca ma invata sa-i inteleg copilaria si sa abordez lucrurile din punctul lui de vedere, empatie pe care nu stiu daca as fi gasit-o, asaltata cum sunt de aberatiile din jur
4. Pentru ca sunt refugiul meu sigur, in care creste mama din mine, cu rabdarea si hotararea neclintita de "gura lumii"

Dar ce s-ar fi intamplat, oare, daca nu citeam atatea cate am citit?

1. L-as fi intarcat pe D, din prostie si impotriva intuitiei mele, la 6 luni sau la 1 an, cand m-am intors la birou. Sau n-as fi ajuns nici pana acolo pentru ca as fi cedat presiunilor externe in toate lunile cand mi se trezea din ora-n ora si toaata lumea sarea pe mine, ca infometez copilul.
2. N-as fi inteles cum, din cand in cand, i se schimba total perceptia asupra lumii si atunci, cand toate reperele devin nesigure, se agata de mine like there's no tomorrow. N-as fi stiut sa-l ajut in perioadele astea.
3. As fi fost sfasiata pe interior, nestiind cum sa-i pun limite si sa-l educ in sensul de control si mi-as fi facut o sumedenie de procese de constiinta ca nu simt nevoia sa-l disciplinez. Nici acum nu stiu cum se face, doar ca mi-am dat seama ca toti puii astia crescuti liber se formeaza mai frumos si mai sigur in legea lor. Neavand exemple printre prieteni, n-as fi stiut si m-as fi simtit, dimpotriva, mama rea.
4.  N-as fi stiut sa-i inteleg lumea din punctul lui de vedere, as fi avut asteptari nerealiste si am fi suferit amandoi din cauza acestei nepotriviri.
5. M-as fi simtit vinovata pentru multe lucruri pe care le-as fi facut oricum, din instinct. M-as fi simtit nesigura si m-ar fi simtit si el.